Cocò mi chiamanu,
sugnu figghiu d’impiegatu
Cchiù sfasulatu di mia n’ci n’è!
A la matina quannu nesciu di la casa,
mamma mi vasa e puru me papà.
Ci addumannu menza lira
Lu papa mi sgrida, la mamma suspira
dicennu: figghiu, dinaru n’ci n’è!
– Na sicaretta avi un misi ca addumu
e sempri fumu nti la pipa di papà.
Na caiella stritta stritta corpu di scupitta!
Fazzu na minitta! Tutta scusuta e sculuruta!
Portu n testa da cinq’anni
nu cappeddu ranni
ccu li causi ranni, tutti mi diciunu:
cchi lustru, Cocò!
– Na picciuttedda di lu me vicinatu
l’annu passatu ccu mia leccò!
Pi lu so santu ci purtaiu
tuttu cuntentu ppi cumplimentu
l’orecchini di mamà!
Mi rispusi ccu decoru: chistu un’n’è oru!
Portalu a tò soru!
Ma chi figura ca fici allura.
Iu ci fici i me scusi ccu modi cunfusi,
idda mi rispusi:
pulicinedda, vatinni di ccà!
– Natra picciotta ca si sintiva
a missa e idda stissa l’occhiu mi scacciò.
A stu signali, iu mi ci avvicinai
e m’assittaiu nti na seggia ch’era ddà.
Lu siggiaru scilliratu
già l’ava livatu, un’ l’avia pagatu!
Nterra scuppaiu, mi struppiaiu,
na risata si fici la me cara amici
fu accussì felici e comu un trunzu
idda mi lassò.
– Picciotti schetti si v’aviti fari ziti
Cu vò mariti ca c’è Cocò.
Sugnu sfasulatu, ma…
o’mumentu diventu riccu
Ccu ntintu cinqu, quattru,
novi e vintintri.
Mintu deci cammareri,
sguatteri e cucchieri,
setti cucineri, deci cavadda,
dudici staddi e a brazzettu da me zita,
sangu di la crita!, vogghiu fari vita,
tutti mi dicinu: evviva Cocò!
